danielstefan.ro » O conștiință globală

Sunt astăzi unele voci în lume care susțin un proces anti-globalizare, o reîntoarcere într-un trecut îndepărtat, în care oamenii își produceau tot ce aveau nevoie în locul în care trăiau și vedem că aceste idei pot ajunge chiar la rangul de politică de stat. Dar procesul globalizării a început în vremuri îndepărtate, odată cu extinderea civilizației sau inventarea trocului. Procese ale globalizării s-au întâmplat în istorie ca urmare a creării de imperii sau marilor descoperiri geografice ale lui Columb, Magellan și a altor exploratori temerari. Parte din procesul de globalizare a făcut ca ciuma să ajungă în Europa din Egipt, în timpul împăratului bizantin Iustinian, în secolul I iar din Asia, în secolul XIV, prin intermediul negustorilor și al navigatorilor care transportau mărfuri.… În epoca modernă globalizarea s-a accelerat datorită descoperirilor tehnologice prin intermediul cărora oamenii de peste tot se conectează mult mai ușor, eliminând practic barierele granițelor dintre țări.

Globalizarea este un proces uman și, ca atare, nu este perfect. Conectarea umană actuală, analizată din punct de vedere fizic, al interacțiunii la distanță, al călătoriilor, al afacerilor care se fac aproape oriunde în lume, al schimbului de informații etc. a spart enorm de multe bariere și a conectat oameni și culturi creând un anumit tip de omogenitate manifestată pe multiple paliere. Sunt niveluri de omogenitate a afacerilor, a culturii, a științei, a spiritualității dar sunt și paliere unde globalizarea a unit rețele de crimă organizată, rețele teroriste și alte categorii de activități nocive… Globalizarea a creat posibilitatea să călătorim mult mai mult, să cunoaștem diferite culturi dar a adus și prejudicii unor zone sau orașe care sunt sufocate de turismul excesiv. Important este pe ce pui focusul. Cei care susțin globalizarea își vor concentra atenția pe aspectele pozitive iar ceilalți, bineînțeles, pe aspectele negative dar, în final, scopul trebuie să fie găsirea unui echilibru între global și local așa cum, la nivel individual, este necesar să găsim un echilibru între interior și exterior ca să ne putem manifesta propria individualitate într-o lume cu peste 8 miliarde de locuitori.

Unul dintre cele mai des invocate motive anti-globalizare este pierderea identității naționale. Și e normal să fie așa având în vedere că pentru constituirea națiunilor în forma actuală s-au purtat nenumărate războaie, generații peste generații s-au luptat cu alte popoare, și am avut un secol XX cu două războaie mondiale. Conștiința națională este foarte puternic ancorată în (in)conștientul colectiv al unui popor. În zilele noastre, exacerbarea retoricii conștiinței naționale este accentuată atât pe cale naturală (de către cei care cred cu adevărat că este mai important nivelul local decât cel global) cât și pe căi artificiale, prin războaie hibride, desfășurate online sau offline, pentru obținerea de zone de influență ale unor țări în raport cu altele, astfel încât să obțină diverse avantaje competitive, economice și militare.

În contextul actual, de presiune constantă la nivel global și personal, cu efecte multiple în plan mental, emoțional și spiritual, este foarte ușor să activezi părți sensibile din oameni și să-i faci să-și dorească să se “restrângă” în spațiul lor, să nu (mai) vadă cu ochi buni unele efecte ale globalizării și să revină la ceea ce le este familiar și bine întipărit în subconștient, la o zonă de confort bine înrădăcinată. Dar lumea s-a tot “mărit” pe parcursul timpului și a crede că putem să o “micșorăm” acum este o iluzie. Marea Britanie a făcut un pas în spate prin Brexit și asta a adus o deteriorare a activităților economice, în special în afacerile mici, pierderi financiare, sociale etc. iar în prezent sondajele arată că 55% dintre britanici doresc reîntoarcerea în UE, dezbaterea pe această temă fiind tot mai insistentă. Toată activitatea umană este interconectată la nivel planetar iar necesitățile civilizației actuale nu mai pot fi satisfăcute doar cu ceea ce se produce într-o țară sau o regiune. Tot ce ne-a adus în punctul actual de evoluție se susține acum cu elemente (materii prime, materiale sau chiar specialiști) din alte regiuni. De asemenea, unele popoare sau regiuni beneficiază de anumite resurse pe care alții nu le au și atunci este nevoie de un schimb comercial. Sau sunt populații cu anumite abilități pe care alții le au într-o mai mică măsură și atunci este nevoie, de asemenea, de un schimb international de produse și servicii. De asemenea, pe fondul unor deficiențe demografice sau pentru atragerea de specialiști există diverse politici internaționale de absorbție a resursei umane așa cum există, în paralel, și migrația ilegală care creează probleme în multe țări sau regiuni, accentuând sentimentele naționale sau regionale.

Dar timpul nu poate să meargă înapoi și să ne restrângem fiecare în interiorul propriilor granițe. Tot procesul evolutiv uman conduce la crearea unei conexiuni profunde între locuitorii planetei și crearea unei conștiințe umane comune, dincolo de granițele fizice, culturale, religioase sau de altă natură. Factorul cheie constă în găsirea unui echilibru și a unei integrări individuale sau de grup (cum este un popor, de exemplu) într-o conștiință comună, a speciei umane, fără alterarea specificului local sau individual, o punere în practică cât mai creativă a devizei “unitate în diversitate”. Evoluția umană trebuie să găsească modalități ingenioase de a ne păstra autenticitatea locală și de a fi, în același timp, parte din conștiința umană globală unitară. Și asta pentru că, în final, evoluția a pornit și ne duce pe toți în același loc, într-un spațiu unde TOTUL ESTE UNUL, și poartă numele de Dumnezeu (sau Allah, sau oricum i s-ar spune în diverse religii sau culturi) dar este UNUL. Nu este un proces facil și nici rapid, dar așa cum s-a ajuns la o conștiință națională chiar dacă înglobează regiuni diferite, cu obiceiuri specifice, chiar diferențe lingvistice etc. așa se poate ajunge, în timp, și la o conștiință umană globală. Sigur că este greu pentru unele popoare să uite atrocități pe care un popor vecin sau mai îndepărtat i le-a făcut în istorie, sigur că pentru a-ți asigura națiunea trebuie să te înarmezi ș.a.m.d. și sigur că istoria ne-a creat multe credințe limitative care ne șoptesc în minte că este imposibil, că lumea este rea, că nimic nu se va schimba “cât e lumea și pământul“, că întotdeauna cei puternici îi vor asupri pe cei mai slabi, că nu există …, că nu se poate… că nu se poate ….. Dar este foarte posibil ca drumul civilizației să aibă la un moment dat o intersecție cu două direcții: una spre continuarea drumului individualist (personal sau de grup) care ne poate aduce propria extincție și una spre o continuare dar în unitate, în colaborare, în conștiința lui TOTUL ESTE UNUL. Chiar dacă vor mai trece multe generații, zeci sau sute de ani, toți cei care înțeleg asta sunt datori să se manifeste ca atare, nu mai pot manifesta credințele limitative ale lui “nu se poate” pentru că au înțeles importanța răspântiei de drumuri și, mergând zi de zi în ritmul vieții, rulează totuși, în background, “aplicația” “DRUMUL SPRE UNITATE”, acționând pas cu pas pentru nivelul următor al conștiinței umane, o conștiință globală unitară.